Schimonahii Gherontie și Gherman

Acești doi pustnici, cu metania din Mănăstirea Neamț, au trăit în a doua jumătate a secolului al XVIII. Auzind de pădurile din preajma Schi- tului Sihla și de mulțimea sihaștrilor care se nevoiau aici, iubitori de pustie fiind, s-au retras amândoi în aceste locuri. Aici l-au întâlnit pe cuviosul Iosif Pustnicul, care i-a luat sub ascultare vreme de mai mulți ani.

Hrana și-o procurau atât din pădure, cât din pomii și legumele pe care le cultivau pe lângă chiliile lor. Pe lângă acestea, cuvioșii Gherontie și Gherman aveau și ascultarea de a-i îngriji pe pustnicii bătrâni și bolnavi din pădure, ducându-i pe cei grav bolnavi la Schitul Sihla sau la bolnița Mănăstirii Neamț. În duminici și în sărbători, cuvioșii se adunau împreună cu bătrânul Iosif la paraclisul din apropiere, săvârșind Sfânta Liturghie și împărtășindu-se cu Sfintele Taine.

După mai mulți ani de nevoință, cuvioșii Gherman și Gherontie,  împreună cu bătrânul Iosif, au mers la Ierusalim, la Mormântul Domnului și au vrut să rămână pe Valea Iordanului. Din cauza tulburărilor și a războaielor de acolo, s-au întors la iubita și liniștita lor pustie din munții Sihlei. 

După moartea cuviosului Iosif și după multe nevoințe și osteneli, cei doi cuvioși s-au mutat la Domnul, fiind înmormântați în „poiana lui Iosif”.